Trăiesc asta, meditez la asta, visez la asta de când eram mic și de
multe ori nu mă pot opri din a mă gândi la asta. Vorbesc despre profesia
mea, cea de polițist. Mass-media ridiculizează faptele noastre bune, dă
prea multă importanță interlopilor și face presupuneri care de multe
ori fentează realitatea, învecinându-se cu ridicolul. Televiziunile sunt pline de ”specialiști breaking news” care știu ”exact” despre ce este vorba, fără a avea un minim de cunoștințe.Dragă
cetățene, nu-mi datorezi nimic, pentru că eu am ales să devin polițist.
Nu îți voi spune că eu sunt mai bun decât tine, sau că-mi datorezi
recunoștință pentru ceva ce am ales de bună voie să fac. Nu numai ca îți
voi spune acest lucru, dar niciodată nu voi gândi asta. Voi merge în
tăcere la serviciu, fără a așteapta ceva în schimb, cu excepția unui
singur lucru, ÎNȚELEGERE. Există, totuși un lucru, un singur lucru pe
care nici mass-media, nicio persoană, niciun politician, niciun prieten,
familie sau dușman, nu îl vor putea schimba vreodată ! NU ÎMI PARE RĂU
CĂ AM DEVENIT POLIȚIST !
Nu îmi pare rău că azi te-am tras pe dreapta pentru că ai depășit
viteza legală. Nu îmi pare rău că azi te-am tras pe dreapta pentru că ai
intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului. Nu îmi pare rău
că azi am așteptat niște răspunsuri de la tine, când ai sunat fără motiv
la serviciul de urgență 112. Nu îmi pare rău că azi am îndeplinit un
mandat de executare a pedepsei cu închisoarea și te-am dus la
penitenciar. Nu, nu îmi pare rău, pur și simplu îmi fac treaba.
De ce nu îmi pare rău ?
Pentru că atunci când te-am tras pe dreapta pentru că ai depășit
vitea legală, poate ți-am salvat viața, ție sau unor alți oameni. Pentru
că atunci când te-am tras pe dreapta pentru că ai intrat în intersecție
pe culoarea roșie a semaforului, poate ți-am salvat viața, ție sau unor
alți oameni. Am așteptat niște răspunsuri de la tine, când ai sunat la
serviciul de urgență 112, pentru că nu ghicesc în stele în legătură cu
ce ai pățit, sunt un om ca și tine. Te-am dus la penitenciar pentru că
așa a considerat o instanță de judecată, nu pentru că așa vreau eu. Nu
te urăsc, chiar de ești țigan, maghiar, chinez, albanez, francez sau de
altă nație, doar îmi fac treaba pentru care sunt plătit.
Nu îmi pare rău că iau apărarea colegilor care își fac datoria cu
onoare, cu demnitate, apărându-vă pe voi, uneori cu prețul vieții.
Pentru mine, colegii mei, cei din stradă, sunt a doua mea familie și
mi-aș da viața pentru ei oricând, la orice oră, la fel cum mi-aș da-o
pentru propria mea familie. Nici măcar faptul că televiziunile au pus o
anatemă denigratoare pe spatele nostru, nu mă mai face să îmi pară rău.
Noi, majoritatea, cei care facem cinste uniformei și pe care cu mândrie o
purtăm, vom ieși la suprafață mereu.
Nu îmi pare rău că poate într-o zi, un ”cetățean” mă va lovi cu un cuțit pe la spate, cu o sticlă în cap, sau va da cu mașina peste mine în trafic, în timp ce îmi fac datoria. Colegii mei nu te vor vâna, dar te vor căuta și în gaură de șarpe. Nu pentru a se răzbuna pe tine, ci pentru că trebuie să răspunzi pentru faptele tale. Nu îmi pare rău că eroii din viața reală, sunt acolo în stradă, zi de zi, noapte de noapte. NU ÎMI PARE RĂU CĂ AM DEVENIT POLIȚIST !
Nu îmi pare rău că poate într-o zi, un ”cetățean” mă va lovi cu un cuțit pe la spate, cu o sticlă în cap, sau va da cu mașina peste mine în trafic, în timp ce îmi fac datoria. Colegii mei nu te vor vâna, dar te vor căuta și în gaură de șarpe. Nu pentru a se răzbuna pe tine, ci pentru că trebuie să răspunzi pentru faptele tale. Nu îmi pare rău că eroii din viața reală, sunt acolo în stradă, zi de zi, noapte de noapte. NU ÎMI PARE RĂU CĂ AM DEVENIT POLIȚIST !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu